Experiențe și identități dunărene: Gostinu

În orice zi de vară, pe plaja de la Gostinu te poți aștepta la un grup de motocicliști nemți care lasă „motoarele” într-o parte, se dezbracă și se aruncă în apele Dunării, să facă o baie pe cinste. Apoi, își instalează corturile, spre a se odihni peste noapte… Și nu doar turiștii germani caută acest colț de natură neprihănită, sălbatică de-a adevăratele, ci și englezi ori de alte neamuri. De unde află ei că există plaja Gostinu, lată de aproape două terenuri de fotbal? În mod sigur din comunicările lor on-line. Așa a fost și este promovată, de vreo zece ani, fără să știm această zonă binecuvântată de Dumnezeu. 

Sunt cuvintele domnului Dumitru Văcaru, primarul comunei Gostinu, cu care discutăm, laolaltă cu alte 12-14 persoane, în cadrul unei mese rotunde despre atracțiile turismului în această localitate dunăreană, dezbatere prilejuită de Proiectul ROBG-502. Gostinu, cam de un leat cu Bucureștiul, mai spune primul gospodar al localității, se află la circa 60 de kilometri de Capitala țării. Aici întoarce trenul, glumește domnia-sa: până la Oltenița, la vale, nu mai există nici o localitate…

Dar Gostinu nu înseamnă doar plaja de la Dunăre, cu apele dunărene foarte prietenoase, cu umbră de arbori aliniați într-o sănătoasă rânduială. Declara un turist: „Am căutat un loc să ieşim la plajă, lângă apă, aproape de București, să nu mergem trei ore până la Mare. Am venit total nepregătiți… Am venit cu mașina, cu astea de pe noi, avem un cearșaf, umbrelele sunt gratis, e splendid, e foarte, foarte tare aici și merită să stai și noaptea!”

Gostinu – numele se pare că provine de la un Costin, ajuns aici, cu veacuri în urmă, cu turma de oi spre a găsi un loc de iernat – nu înseamnă, așadar, doar plaja foarte întinsă, cu nisip fin și apa încântătoare. În apropiere, dincolo de dig, un grup de căsuțe așteaptă să găzduiască în weekend – convingerea generală este că Gostinu, deocamdată, este o destinație de weekend – un grup de turiști care să nu depășească 16 persoane. Poate fi un conclav de prieteni adunați pentru o zi de naștere, o onomastică, o sărbătoare oarecare „decretată” ad-hoc… 

Gostinu înseamnă și altceva decât plaja de la malul Dunării. Spunea un antreprenor, în toiul discuției de la primărie, că un semn consistent de viabilitate pentru localitate, pentru atracția ei, este faptul că vin oameni, mai cu seamă bucureșteni, care doresc să cumpere mici terenuri și imobile spre a-și rostui o căsuță de vacanță. Asta fiindcă așezarea are un nume bun, nu înregistrează jafuri, scandaluri, că are asfalt ori apă potabilă. Toate acestea – și nu sunt singurele – avantajează dorința de a se stabili, într-un fel sau altul, a celor care din pasiune pentru pescuit și… plajă caută o formă de a stabili aici.

Mai sunt și alte motive pentru care Gostinu va fi căutat mai abitir în vremea ce va să vină. Ce-ați spune de o rață pe varză, de o ciorbă de gâscă, de o scrumbie la grătar – s-a spus că scrumbia de aici este mai gustoasă decât cea din părțile de la gurile Deltei -, de o plăcintă cu dovleac? Iar meniul cu mâncărurile tradiționale de la Gostinu este departe de a fi fost citit până la capăt. Obligatoriu nu putem să nu amintim borșul de pește „a la Cotoi”, un preparat culinar care are deja nu numai o faimă locală, domnul Cotoi fiind un bucătar de toată isprava. Mai există, între altele, și unele meșteșuguri care au răzbit prin timp. 

Așa se întâmplă, bunăoară, cu rostuirea rogojinilor, piese de multă vreme intrate nu numai în aranjamentele ornamentale. Sunt și alte resurse – s-a spus la această masă rotundă – care merită să fie identificate și incluse în „țesătura” ce alcătuiește turismul rural, industria ospitalității spre care este benefic să se îndrepte cu încredere oamenii satului, care numără laolaltă sub 2.000 de persoane. Pe lângă aceste avantaje ce pot garanta izbânda Gostinului întru industria fără fum, există și o problemă care se poate ivi din când în când: în anii mai ploioși, când apele Dunării se revarsă mai mult decât ar trebui, se întâmplă ca după retragerea lor să rămână unele băltoace care devin o nefericită „maternitate” pentru țânțari. Nu-i lucru ușor de rezolvat, dar nici n-or să stea bărcile pe uscat din pricina asta…

Dincolo de toate, Gostinu – prin tot ceea ce deține, prin tot ceea ce poate pune în valoare – reprezintă o convingătoare promisiune în contul zilelor pe care le alocăm odihnei și mângâierilor sufletești… Mergeți la Gostinu. Și nu numai în zilele călduroase!

Articol din cadrul Proiectului ROBG – 502